Scurt istoric al Partidului Național Liberal
Partidul Național Liberal a fost oficial fondat la 24 mai 1875, când un grup de liberali, printre care Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, A.G. Golescu, Gh. Vernescu, Tache Anastasiu, au pus bazele formațiunii politice care avea să marcheze istoria României moderne. Originile mișcării liberale trebuie însă căutate cu mult mai devreme, în perioada pașoptistă, momentul 1875 constituind doar instituționalizarea și coagularea unor grupări care existau deja pe scena politică. După 1866 liberalii au jucat practic rolul principal în procesul de modernizare a României.
Primul președinte al Partidului Național Liberal a fost Ion C. Brătianu. În 1877, în timpul guvernării liberale, România și-a proclamat independența. Partidul Național Liberal a contribuit semnificativ la dezvoltarea și reformarea societății românești, fiind primul partid care a pledat, în 1892, pentru introducerea sufragiului universal. În toată această perioadă, liberalismul a devenit fundamentul ideologic pe care s-a construit România modernă, iar liberalii au acționat sub principiul „Prin noi înșine!” care este și astăzi deviza Partidului Național Liberal.
Ion C. Brătianu
La finele Primului Război Mondial, România și-a împlinit obiectivul național al Marii Uniri, în timp ce la putere se afla tot un cabinet liberal. De altfel, PNL s-a aflat la guvernare aproape neîntrerupt între 1914 și 1919 (cu excepția perioadei martie-noiembrie 1918). Perioada interbelică a fost una prolifică pentru România și pentru liberali, care au promovat reforma agrară, organizarea administrativă unitară, o nouă legislație electorală și măsuri de refacere a economiei. Liberalii s-au aflat la putere în perioada 1922-1928 (cu o mică întrerupere între martie 1926 și iunie 1927) și apoi în intervalul 1933-1937. Activitatea PNL a fost suspendată între 1938 și 1944, când a fost reluată doar pentru o scurtă etapă.
După cel de-al Doilea Război Mondial regimul comunist a stopat progresul României în termeni de construcție democratică. Instaurarea unui sistem totalitar a însemnat abolirea pluralismului politic și dizolvarea partidelor politice democratice, inclusiv a PNL, care și-a încetat activitatea în noiembrie 1947. Mulți dintre fruntașii liberali au murit în închisorile comuniste, plătind cu viața credința în principiile democratice și valorile liberale, în vreme ce alții au fost fortați să ia calea exilului. Timp de aproape 50 de ani, liberalii din exil, mulți dintre ei foști lideri ai studenților și tineretului PNL, au continuat să-și promoveze ideile și crezurile și au păstrat viu spiritul PNL.
În 1989, după căderea comunismului, o parte dintre aceștia s-au întors în țară pentru a reorganiza și reconstrui Partidul Național Liberal, cărora li s-au alăturat personalități din țară. Printre cei care au repus bazele formațiunii liberale s-au numărat Dan Amedeo Lăzărescu, Nicolae Enescu, I.V. Săndulescu, precum și Radu Câmpeanu, primul președinte postcomunist al PNL. În primele zile ale anului 1990, PNL s-a reînregistrat ca partid politic și a început o nouă etapă din existența sa politică.
De ce PNL?
Statornicia în valorile și principiile noastre reprezintă o preocupare majoră, scopul fiind schimbarea percepţiei tinerilor în ceea ce priveşte politica în ansamblul ei. În acest fel, îmi propun ca noi, tinerii politicieni liberali, să devenim un exponent respectabil și un multiplicator credibil al mesajelor politice ce se doresc a fi trimise către tânăra generaţie. Prin forța valorilor în care credem și pe care le promovăm, PNL trebuie să se transforme într-un partid deschis, care să poată atrage tineri integri și bine pregătiţi ce doresc a se manifesta politic. Despre ideologia liberală, despre setul de valori și concepte care stau la baza ei s-au scris numeroase lucrări de specialitate și cărți de referință. Am putea spune că istoria liberalismului trebuie legată de însăși istoria gândirii politice a umanității. Datorită complexității acesteia nu am putea acoperi tot ce ține de valorile liberale într-o scurtă prezentare. De aceea, ne-am propus să punctăm aici doar cele mai importante aspecte, care sintezează liberalismul, relevante pentru cineva care ia contact pentru prima dată cu această ideologie și în același timp repere stabile în concepția politică a PNL.
1. Democrație, stat de drept, separația puterilor
În mod tradițional se spune despre democrație că este „puterea poporului”, din grecescul demos – popor și kratos – putere. De fapt, democrația este o noțiune mult mai complexă, care presupune o serie de principii de funcționare, mecanisme și instituții. În fapt, poporul exercită puterea prin reprezentanți, pe care îi alege prin vot universal, liber exprimat. Democrațiile moderne sunt de tip reprezentativ, spre deosebire de democrațiile directe – forma consacrată în Grecia Antică unde cetățenii exercitau puterea în mod direct. Alegerile libere, corecte și desfășurate periodic constituie principala caracteristică a democrației. Ele presupun atât implicare în viața comunității și în procesul de decizie, cât și existența unei pluralități de opțiuni, diferite și chiar opuse, dintre care cetățenii sunt chemați să aleagă. Participarea și opoziția sunt astfel alte două trăsături fără de care nu există un sistem democratic.
Democrația este direct legată de „domnia legii”, principiu potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege. Liberalismul recunoaște faptul că indivizii se nasc cu trăsături, calități și caracteristici diferite, dar egalitatea lor se manifestă în sensul egalității în fața legii.
Din punctul de vedere al funcționării unui sistem democratic, separația puterilor în stat este esențială. Cele trei puteri în stat sunt: puterea legislativă (reprezentată de către Parlament), puterea executivă (reprezentată de guvern și de președinte) și puterea judecătorească (reprezentată de instanțe). Într-un regim democratic, între acestea există un mecanism de control și echilibru reciproc (check and ballance), menit să împiedice derapajele spre autoritarism, prevalența uneia asupra alteia sau imixtiunile în deciziile ce revin fiecăreia. Într-o democrație, Parlamentul reprezintă organismul reprezentativ suprem.
Domnia legii și separarea puterilor sunt fundamentele unui stat de drept. Întreaga acțiune politică a liberalilor este consacrată respectării acestor principii.
Un partid puternic înseamnă și un partid ancorat în spațiul civic, partener activ al societății civile. Din această perspectivă, PNL este un actor vizibil și se implică în mod direct în problemele societății civile.
2. Individ, libertate, drepturi și libertăți individuale
Liberalismul are în centrul său individul. Nu este vorba de o abordare de tip „egoist”, care exclude societatea sau interesul pentru binele comun. Dimpotrivă, liberalii consideră că fiecare individ trebuie să aibă șanse egale de a se dezvolta și afirma în societate pe măsura meritelor și abilităților sale. Libertatea este valoarea cea mai de preț a oricărui individ. Ideologia liberală plasează în centrul său preocuparea pentru garantarea și respectarea drepturilor și libertăților individuale. Libertatea de exprimare este în acest sens una dintre valorile cele mai importante într-o democrație, alături de dreptul fiecărui individ la fericire și prosperitate.
3. Proprietate privată, retragerea statului din economie, liberă inițiativă, competiție
Dezvoltarea individului este direct legată de respectul pentru proprietatea acestuia. Doctrina liberală plasează în centrul ei proprietatea privată.
Din punct de vedere economic, liberalismul pledează pentru limitarea implicării statului în economie, considerând că acesta nu trebuie să intervină în mecanismele pieței, ci doar să asigure cadrul legal pentru desfășurarea unei competiții libere și corecte. De aici opțiunea liberalilor pentru reducerea fiscalității și încurajarea mediului privat. Liberalii pornesc, așadar, de la principiul non-intervenționismului, în contrast cu abordările de tip etatist sau centralist.
Liberalismul nu respinge însă responsabilitatea socială a statului și nici obligația acestuia de a asigura servicii publice de calitate în virtutea „contractului social” care există între stat și cetățean. Fiecare cetățean plătește taxe și impozite la stat, contribuții la sănătate, asigurări sociale, iar statul are datoria de furniza prestații sociale corecte, pe măsura acestor contribuții. În viziunea liberalilor, dezvoltarea societății presupune creșterea generală a prosperității și nivelului de trai.
Liberalii dedică un rol important în concepția lor economică și socială susținerii clasei de mijloc, care este segmentul cel mai dinamic și creator. Se spune despre clasa de mijloc că este motorul economiei, iar din punct de vedere social o clasă de mijloc puternică echivalează cu reducerea dezechilibrelor și polarizării extreme. Din punct de vedere politic, clasa de mijloc constituie baza democrației și sursa fundamentală a participării.
Liberalismul consideră că inițiativa, spiritul întreprinzător, antreprenoriatul trebuie încurajate și susținute, în așa fel încât fiecare individ să-și atingă potențialul.
4. Dialog și toleranță, pluralism și diversitate, egalitate de șanse și meritocrație
Respectul pentru diversitate, pentru pluralitatea opiniilor, preocupărilor, opțiunilor, din toate punctele de vedere, este un alt fundament al liberalismului, care respinge abordările de tip conflictual și preferă dialogul și soluțiile consensuale. Atitudinea față de minorități dovedește gradul de maturizare democratică și modernizare al unei societăți, iar liberalismul presupune incluziune, nu marginalizare.
Liberalii consideră că fiecare individ trebuie să beneficieze de egalitate de șanse, indiferent de origini, mediul în care s-a născut, rasă, sex sau alte criterii de acest tip. Dezvoltarea individului și ascensiunea lui în societate ar trebui să fie legate de abilitățile, competențele și meritele fiecăruia.
Relația cu biserica și cu minoritățile religioase este, de asemenea, foarte importantă pentru noi, liberalii. O societate deschisă înseamnă o societate în care cetățenii își pot alege liber o confesiune, o societate în care prejudecățile de ordin religios să fie respinse și să nu constituie o piedică în exprimarea publică a opțiunilor fiecărui tânăr.
Organizațiile culturale reprezintă un factor important de coagulare a valorilor naționale. Acestea pot deveni multiplicatori ai tradițiilor și ai creației românești autentice. PNL trebuie să fie un actor prezent în societatea civilă, să stabilească parteneriate concrete și să ajute la găsirea de soluții la problemele semnalate de societatea civilă. Doar împreună putem creea efectul de sinergie care să ne împingă înainte ca și societate.
O țară devine puternică atunci când are o generație tânără activă, încrezătoare și bine educată. Viziunea noastră pentru România este strâns legată de generațiile de tineri profesioniști, care în următorii 10 ani să schimbe fața acestei țări.
Un partid ce dorește să se consacre că principală forță de pe zona de dreapta și centru-dreapta trebuie să dețină un bazin consistent de recrutare, format din tineri integrii, entuziaști și bine pregătiți. Tinerii liberali trebuie să fie oameni cu viziune, capacitate de înțelegere și putere de convingere.
Cetățeanul este mulțumit atunci când vede că oameni competenți lucrează în interesul său. Obiectivul nostru este acela de a ne consacra în fața opiniei publice ca un grup de politicieni bine pregătiți, care lucrează în slujba cetățenilor.
Un tânăr doreşte să fie ascultat, capacitat, să-şi pună în valoare aptitudinile şi competenţele, să se implice în proiecte importante în domeniul de activitate care-l interesează.